Azi mă gândesc la viaţa mea
O briză uşoară îmi mângâie faţa
Aerul rece şi pescăruşii ce se zăresc în depărtare
Îmi dau de gândit...
Totul pare trecut acum
Copilăria, adolescenţa...dar hei!
Zâmbeşte, soarele străluceşte pe cer luminând marea albastră
Zâmbetul îşi găseşte din nou loc pe faţa mea
Ce dacă au trecut zilele?
Vor mai fi şi altele
Zile cu soare
Pline de a vieţii candoare
Respir, trăiesc, Zâmbesc...iubesc
Eu sunt eu şi aşa voi fi şi mâine.
joi, 15 ianuarie 2009
Mâine
Publicat de Mada la 05:52
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu