Abureală....

Tu pleci, te-ntorci
Şi iar rămâi,
Iar îmi şopteşti cât mă adori
Din nou ca fraiera te cred
Şi sper, şi cred, dar iar regret
Cu toate astea tu mă minţi
Iar mă răneşti, iar mă alinţi
Până ce eu rămân plângând
Şi mă deştept şi atunci îţi spun:
Când te-ntorci să te mai joci,
Şi simţi că totul e perfect
Adu-ţi aminte cu regret
Că nu te iert!