Prin dughene,
Pe maidane,
Stă fetiţa fără ţoale.
Ea nu plânge,
Stă cuminte,
Şi de fraţi ea ia aminte.
Şi de-ar fi să plece acuma,
Nu ar fi nicicând totuna.
Viaţa grea îi dă o lecţie,
Totul parcă se întăreşte.
Nimeni nu o înţelege.
Vrea să meargă iar la şcoală,
Vrea să creada iar că zboară,
Vrea o viaţă mai frumoasă,
Vrea să fie credincioasă.
Dar speranţa ei dispare
Şi totul e doar uitare.
O fetiţă părăsită,
Stă şi plânge, iar jignită
Lumea iar o ocoleşte...
Aici totul se sfârşeşte,
Visele ei se omoară
Nu e vis, e primăvară...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu