N.B: Aceasta este prima poezie scrisa de mine in clasa a 8a.
Tu, poet nescunoscut...
Pentru prostii cunoscut.
Tu, care mereu ma critici.
Este just, te-am cunoscut,
Si rau mi-a parut,
Gras ca un butuc,
Si mereu facand,
Ce faci zi de zi: necazuri si prostii.
Cred ca ai baut acum,
Poate bere sau sapun?
Cine stie: esti alcoolic sau nebun?
Spui ca sunt nebuna sau vin de pe Luna...
Dar tu cum esti oare?
Te crezi cel mai tare?
Prostia ta doare!
Stau sa ma gandesc,
Ca imbatranesc,
Fire albe-mi ies.
Timpul trece, vremea trece
Si el intr-una vorbeste.
Si mereu spunand minciuni, poezii
Ce le strang mereu
In bilete si hartii.
Tu, poetul vietii mele,
Care-mi faci numai belele,
Mergi si tu la reciclare
Poate vei deveni cavaler...OARE?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu