Un fir de păianjen
Atârnă de tavan,
Exact deasupra părului meu.
În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite şi
Scara la cer-zic
Mi se aruncă de sus!
Deşi am slăbit îngrozitor de mult,
Sunt doar fantoma celui ce am fost,
Mă gândesc că trupul meu
Este totuşi prea greu
Pentru scara asta delicată.
-Suflete, ia-o tu înainte,
PÂŞ, PÂŞ!
sâmbătă, 22 decembrie 2007
"Scară la cer"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Frumos... chiar m-a impresionat poezia asta ... Bravo ! Scara spre Dumnezeu e subtire si fragila, iar greutatile pacatelor ce le purtam ne trag in jos ..
corecteaza!ai scris "paului" in poezia "Scara spre cer"
Frumoasă asocierea între imaginea surprinsă de aparatul de fotografiat şi imaginea vizuală creată -cu ajutorul cuvintelor- de către Marin Sorescu!!!
Aceasta este una dintre ultimele poezii ale lui Sorescu,
dictate/scrise în spital, -se spune- chiar cu puţin timp înaintea morţii...
Trimiteți un comentariu